Producția anuală de smochini a început.
Oferta 2025
Smochinul, este o plantă din familia dudului (Moraceae) și fructul său este comestibil.
Smochinul comun este originar dintr-o zonă care se întinde din Turcia asiatică până în nordul Indiei, dar crește sălbatic în majoritatea țărilor mediteraneene.
Fructul conține cantități semnificative de calciu, potasiu, fosfor și fier.
Smochinul a fost unul dintre primii pomi fructiferi cultivați, iar cultivarea sa s-a răspândit încă din vremuri îndepărtate în toate regiunile din jurul Mării Egee și în întreg Levantul (regiunea geografică nedefinită precis care se referă la o mare parte a Orientului Mijlociu la sud de Munții Taurus, mărginită de Marea Mediterană la vest și de Deșertul Arabiei și Mesopotamia superioară la est.).
Se spune că grecii l-au primit din Caria (de aici și numele specific), iar smochinele din Attica au devenit celebre în Orient, fiind instituite legi speciale pentru a reglementa exportul lor. Smochinul era unul dintre principalele alimente de bază ale grecilor; spartanilor le plăcea să-l servească la mesele publice.
Pliniu cel Bătrân a enumerat multe soiuri și a descris smochinele cultivate acasă ca fiind o mare parte din hrana sclavilor.
În mitologia latină, smochinul era considerat sacru pentru Bacchus și era folosit în ceremoniile religioase.
Copacul de smochin care a oferit umbră gemenilor fondatori ai Romei în peștera lupoaicei era un simbol al prosperității viitoare a poporului roman.
Alegerea unui soi
Smochinele vin într-o gamă largă de forme, culori și dimensiuni, fiecare având arome și texturi distincte. Cu atât de multe soiuri de smochini disponibile, poate fi copleșitor să alegi pe cea potrivită pentru tine.
Unele smochine sunt mai dulci și mai zemoase, în timp ce altele sunt mai acide și au un gust asemănător cu fructele de pădure. Unele au un gust de miere pură, în timp ce altele au o textură asemănătoare cu gemul, carnea sau chiar prăjiturile! Soiurile de smochine diferă ca formă, culoare și dimensiune datorită geneticii lor.
Alegerea corectă a soiului de smochin poate face o diferență semnificativă! Un soi bine adaptat climatului și preferințelor tale gustative va asigura o experiență plăcută și fructe de calitate.
Este deosebit de frustrant să investești ani de muncă într-un copac doar pentru a descoperi că nu este potrivit pentru locația ta, deoarece va produce rareori smochine de calitate și, în unele cazuri, poate să nu producă deloc fructe comestibile!
Soiurile de smochin sunt extrem de influențate de mediul în care se coc! Spre deosebire de alte fructe, smochina poate fi distrusă chiar în stadiul final de coacere. Este un fruct moale care poate absorbi apa în coajă, ceea ce duce la crăpare, despicare, mucegai și fermentație, deoarece interiorul fructului devine expus la elementele naturii.
Merele au o coajă dură. Kaki au o coajă dură. Fructele moi, cum ar fi fructele de pădure, sunt, de asemenea, susceptibile la condițiile meteorologice nefavorabile, dar au un interval scurt în care sunt moi și gata de cules. Smochinele, însă, pot rămâne moi pe copac timp de 5, 10 sau chiar 15 zile!
Când alegi un soi de smochin, este important să iei în considerare climatul din zona ta în timpul iernii, verii și toamnei.
Unele soiuri de smochin sunt mai rezistente la frig, iar altele pot fi cultivate în climaturi cu veri blânde datorită producției fiabile de breba sau perioadei timpurii de recoltare a fructelor principale. Alte soiuri sunt mai potrivite pentru climatul umed, deoarece nu trebuie să stea mult pe copac și au o coajă care acționează ca o haină impermeabilă. Apa doar alunecă de pe ele. Alte soiuri sunt mai potrivite pentru climatul cald și au capacitatea de a avea un gust incredibil chiar și la temperaturi de 38-45°C.
Varietati de smochine
Preferințele de gust
Smochinele se numără printre cele mai gustoase fructe pe care le poți crește chiar în propria grădină.
Deși smochinele au fost folosite în nenumărate moduri culinare, atunci când mănânci o smochină perfect coaptă direct de pe copac, nimic nu se compară cu această experiență. Smochina este adevăratul desert al naturii. E ca și cum ai mânca o lingură de gem direct de pe copac, învelită în acompaniamentul perfect, propria sa coajă.
Smochinele au un gust care combină arome de fructe uscate, pepene, fructe de pădure și zahăr. Am gustat smochine care seamănă la gust cu zmeura, căpșunile sau cireșele, în timp ce altele amintesc de curmale, stafide, zahăr brun sau chiar miere.
Nu decoji coaja! Coaja smochinei poate adăuga note subtile de amăreală, condimente, nuci, cocos și alte arome dulci specifice smochinelor.
Fiecare soi combină aceste elemente într-un mod unic, oferind o experiență culinară diferită. Există mii de soiuri din care poți alege, iar smochinul oferă o diversitate genetică uriașă de arome și texturi, mult mai variată decât în alte fructe.
Când nu sunt suficient de coapte, soiurile de smochine au un gust similar între ele, predominant de pepene crud și rășinos, în timp ce smochinele bine coapte dezvăluie pe deplin complexitatea și diversitatea impresionantă a aromelor lor.
Utilitate
Smochinele nu sunt doar delicioase și versatile, ci sunt și bogate în substanțe antioxidante și fenoli. Aceste proprietăți remarcabile pot contribui la întărirea sistemului tău imunitar. Antioxidanții joacă un rol crucial în protejarea corpului împotriva efectelor dăunătoare ale stresului oxidativ. Stresul oxidativ apare atunci când există un dezechilibru între radicalii liberi nocivi și sistemul de apărare antioxidant al organismului.
Valoarea nutritivă a smochinelor include o sursă naturală de zahăr, fibre solubile și numeroase minerale. Unul dintre mineralele esențiale pentru noi toți, și în special pentru femei, este fierul. Smochinele, atât proaspete, cât și uscate, sunt o sursă excelentă de fier. Nutriția oferită de smochine include o gamă largă de nutrienți precum potasiu, calciu, magneziu, cupru, antioxidanți precum vitamina A și vitamina L, care pot contribui la sănătatea și bunăstarea generală.
Interiorul unei smochine
Tipuri și cultivare
Există mai multe tipuri de smochini:
– Smochini caprifigi (masculini) care adăpostesc Blastophaga, insecta responsabilă de polenizarea sexuală a acestora. Fructele lor, parazitate de Blastophaga, nu sunt comestibile.
– Smochini domestici, feminini sau partenocarpici (autoferili), care, în funcție de soi, produc una sau două recolte de smochine. Soiurile bifere produc două recolte pe an: prima recoltă (brebe) se coace în iulie, iar cea de toamnă este mai bogată și se coace din august până la primul îngheț. Soiurile unifere produc o singură recoltă de smochine de toamnă.
Smochinii partenocarpici produc fructe fără a necesita polenizare de către viespe, ceea ce îi face ideali pentru regiuni unde această insectă nu este prezentă (cum este România ). Fructele acestora se dezvoltă din flori nepolenizate și sunt de obicei lipsite de semințe.
Reproducerea
Smochinul se poate reproduce prin marcotaj sau butași. Lăstarii de la baza copacului pot fi folosiți pentru a reproduce același soi.
Altoireaa nu este folosită deoarece este dificil de realizat si întreținut, iar semințele nu sunt folosite, deoarece ar putea produce un smochin mascul.
Pe lângă smochinul caprifig (tip mascul), există alte trei tipuri horticole de smochine: Smyrna, White San Pedro și Comun.
Smochinele de tip Smyrna se dezvoltă doar atunci când sunt prezente semințe fertile, acestea conferind fructului o calitate superioară și un gust ușor de nucă.
Smochinele de tip White San Pedro combină caracteristicile tipurilor Smyrna și Comun pe același copac. Prima recoltă de smochine se dezvoltă fără polenizare, în timp ce a doua recoltă, situată în axilele frunzelor, necesită polenizare.
Smochinele de tip Comun, cum ar fi Dottato, Svinita, Simian, Dalmatie, Brown Turkey, nu necesită polenizarea florilor pentru niciuna dintre recolte. Florile acestor smochine erau considerate inițial incapabile de fecundare și au fost numite “flori catâr”, dar s-a dovedit că toate smochinele de tip Comun pot produce semințe fertile dacă florile sunt polenizate.
Există sute de soiuri de smochine cultivate în diferite părți ale lumii (de fapt estimarea neoficială este de 2000 de soiuri, dubluri incluse). Nomenclatura lor este adesea confuză, deoarece același soi de smochin este adesea cultivat în provincii vecine sub denumiri complet diferite. Când un soi de smochin este introdus în alte țări, i se atribuie, de obicei, un nume nou. Astfel, Lob Injir din Smyrna a devenit Calimyrna în California, iar Dottato din Italia a devenit Kadota. Soiul italian San Piero este cunoscut în Anglia ca Negro Largo, în Franța ca Aubique Noire, iar în California ca San Pedro Black, Brown Turkey sau Black Spanish.
Smochinii sunt înmulțiți prin butași din lemn dorminzi, prelevați în februarie-martie și plantați în rânduri de pepinieră. Acești butași cresc într-un sezon până la o înălțime de 1 metru și sunt gata de transplantare la sfârșitul sezonului de creștere. Smochinii se dezvoltă bine într-o gamă largă de tipuri de sol și, în majoritatea țărilor mediteraneene, primesc apă doar din precipitațiile naturale. Unele soiuri produc o singură recoltă, vara sau toamna, în timp ce altele produc două recolte: prima se coace în iunie sau iulie pe lemnul creșterii anterioare, iar a doua se coace vara sau toamna în axilele frunzelor din același sezon. În climatul răcoros, cum ar fi cel din Anglia și centrul Franței, majoritatea soiurilor produc doar prima recoltă. Cultura în ghivece a smochinilor în sere este o practică îndelungată în Anglia și alte țări.
În cele mai multe regiuni, smochinele sunt culese când cad și sunt așezate pe tăvi pentru uscare. Întoarcerea și manipularea lor în timpul procesului de uscare îmbunătățește textura și calitatea produsului. În lumea veche, smochinele sunt cultivate comercial în Italia, Turcia, Algeria, Grecia, Portugalia și Spania.
Plasament și rezistență la frig
Lăstarii noi (verzi) pot îngheța la temperaturi sub -12°C. La temperaturi sub -16°C, atât lăstarii noi, cât și cei vechi pot fi distruși, dar rădăcinile, de obicei, rămân neafectate, iar smochinul va crește din nou lăstari în anul următor.
Smochinilor le plac locurile însorite.
Solul
Smochinul nu este pretențios și poate crește într-o varietate de soluri, dar preferă solurile afânate, fertile și ușor nisipoase. Se dezvoltă cel mai bine în soluri alcaline, dar se adaptează bine și în soluri acide.
Apă
Datorită sistemului radicular bine dezvoltat, smochinul rezistă bine la secetă. Nevoia anuală de apă este de obicei în primăvară și la începutul verii. Totuși, smochinului îi place un mediu mai umed.
Stropirile cu apă nu ar trebui să fie frecvente, dar când se fac, să fie intense.
Aveți grijă ca smochinii plantați pe gazon să nu primească prea multă apă.
Distanțarea
Distanța între smochini variază între 4 și 10 metri, în funcție de soi (dezvoltare mică sau mare), umiditatea solului și rezultatele dorite.
În livezi, distanța între rânduri variază între 4 și 6 metri (250-400 de copaci pe hectar).
Lucrările solului
Deoarece rădăcinile smochinului se răspândesc aproape de suprafata, lucrările solului, dacă sunt necesare, ar trebui să se limiteze la suprafață.
Există două opțiuni: cosirea ierburilor sau eliminarea chimică totală (erbicide antigerminative din al doilea an).
Fertilizarea
Smochinul are nevoie în special de potasiu, dar nu necesită mult azot, deoarece acesta poate duce la creșterea excesivă a vegetației și la dezvoltarea insuficientă a fructelor. În soluri echilibrate, se recomandă utilizarea unui îngrășământ precum 4-8-12 (100-150 g/an/m²) sau 10-20-25 (50-70 g/an/m²). În soluri sărace, se recomandă compostul cu adaos de sulfat de potasiu (20-25 g/an/m²).
Fertilizarea se face la sfârșitul iernii, îngrășământul fiind răspândit în jurul copacului, nu fix la baza acestuia.
Tăierea și forma copacului
Smochinul crește natural sub formă de tufiș, ceea ce menține ramurile joase, facilitând recoltarea fructelor și reînnoirea ramurilor vechi. Totuși, aceasta poate îngreuna lucrările solului.
Prin tăiere adecvată, smochinul poate fi format într-un copac cu o coroană în formă de cupă și un singur trunchi. Pentru aceasta, lăstarii de la bază trebuie eliminați regulat.
Datorită lemnului moale și gol pe dinăuntru, tăierile trebuie făcute primăvara, când seva este în urcare. Orice tăietură trebuie acoperită cu mastic sau similar.
Soiurile cu o singură recoltă pot fi tăiate drastic, dar la cele cu două recolte, tăierea trebuie să fie mai delicată pentru a nu pierde fructele de vară.
Boli și dăunători
Spre deosebire de alți pomi fructiferi, smochinul nu necesită tratamente speciale. Principalii săi inamici sunt moliile (care pot fi tratate cu Decis sau Bactospeine în caz de infestare severă).