Despre Kaki

Diospyros kaki este atât de iubit datorită combinației sale unice de gust, textură și aspect. Acesta are o dulceață intensă, similară cu cea a mierii sau pepenelui galben, care devine mai pronunțată pe măsură ce fructul se coace complet.

Kaki este o plantă moderat rezistentă la temperaturile minime de iarnă, suportând până la -18°C (excluzand hibrizii, care sunt la rezistenți).

Totuși, este vulnerabilă la vânturile puternice, mai ales în timpul verii și toamnei, când greutatea fructelor poate provoca ruperea ramurilor și deteriorarea acestora.

Fructele de kaki sunt destinate în principal consumului proaspăt, iar transformarea industrială, cum ar fi uscarea, este rară.

Aceste fructe au o ușoară astringență, care dispare pe măsură ce se coc.

Recoltarea optimă se realizează după înmuierea fructelor sau la căderea lor din pom, în perioada octombrie-noiembrie.

• Caracteristici ale Pomului: Dioic, deciduu, crește in functie de soi până la 7,6 m înălțime.
• Frunze: Ovale sau obovate, de 7,6-17,8 cm lungime, lucioase pe partea superioară, pubescente pe partea inferioară.
• Flori: Alb-gălbui, de 1,9 cm lungime; florile masculine au 16-24 stamine, iar florile feminine au opt staminode.
• Fruct: Pulpă suculentă, cu diametrul uzual de 8,9 cm (variaza mult in functie de soi), variabilă ca formă, cu exterior galben pal, portocalie sau roșie și pulpă portocalie.
• Consum: Fructele sunt consumate proaspete sau uscate pentru stocare și consum ulterior.

SOIURI de kaki

• Cultivate des în Romania: ‘Fuyu’, ‘Jiro’, ‘Tipo’, ‘Nikita’s Gift’ , ‘Rosseyanka’, ‘Rojo Brillante’.

  • ‘Jiro’

    fructele sale sunt cunoscute pentru forma lor aplatizată, sunt neastrigente cu un randament bun. Soiul are o vigoare medie și o productivitate mare. Pomii au o creștere verticală și sunt ușor de antrenat. Diospyros kaki ‘Jiro’ poate fi cultivat în toate zonele unde temperatura nu scade sub -18°C. Chiar și în condiții de temperaturi mai scăzute, plantele pot rezista dacă sunt protejate în primii doi ani de la plantare. Fructul: Este de dimensiuni medii, având o greutate de aproximativ 170 g și o aromă excelentă. Fructul are o formă sferic-aplatizată, cu brazde longitudinale care îl împart în patru lobi. Coaja este de culoare galben-portocalie, iar pulpa este galben-intens-portocalie spre centrul fructului. Este constant non-astringent, indiferent dacă fructele conțin sau nu semințe, potrivit pentru consum în orice etapă de coacere. Recoltarea se efectuează la sfârșitul lunii octombrie sau începutul lunii noiembrie. Fructele pot fi păstrate mult timp datorită fermității pulpei.

    

  •  ‘Tipo’

    un soi dezvoltat în Japonia și răspândit, fiind cel mai cultivat soi în Italia datorită rezistenței sale remarcabile la temperaturile scăzute din timpul iernii.Planta se caracterizează printr-o vigoare medie-ridicată și o tendință pronunțată de creștere verticală. Aceasta beneficiază de o înflorire abundentă și uniform distribuită pe coronament, având o productivitate ridicată. Fructele sunt mari, cu o greutate între 170-200 g cu formă rotundă. La coacerea completă, acestea devin de culoare portocalie.Kaki Tipo este un soi care se autopolenizează și face parte din categoria soiurilor cu POLLINATION – VARIABIL NON-ASTRINGENT (PVNA). Pulpa fructului are o culoare galben-portocalie la recoltare și devine portocalie intensă la coacerea deplină, având un conținut ridicat de zaharuri.

    

  •  ‘Nikita’s Gift’

    este cunoscut pentru fructele sale roșii de mărime medie și calitate excelentă a gustului la supracoacere (foarte astringente până la coacerea deplină), fiind o asociere interesantă între Diospyros kaki și Diospyros Virginiana. Foarte viguros și productiv, fructifică rapid și este autofertil. Cunoscut și sub numele de Nikitskaja Bordovaja, acest hibrid este suficient de rezistent la îngheț și poate fi plantat și pe câmp. Fructele sunt de mărime medie, 60-120 g, cu coajă roșie-portocalie care devine roșie intens la copt. Perioada de coacere este treptată, cu primele fructe coapte la sfârșitul lunii septembrie și ultimele în decembrie, ajunge la o producție de 60-70 kg la maturitate.
    
    Mai multe despre hibrizi:
    

  •   ‘Rosseyanka’

    un hibrid între Diospyros kaki și Diospyros Virginiana, care se remarcă prin rezistența sa la temperaturi de până la -28°C. Acest soi este autofertil și poate fi plantat în aproape orice zonă a țării. Fructele sunt de dimensiune mică, cel mult medie, foarte dulci și foarte astringente până la coacerea deplină.Perioada de recoltare este în lunile noiembrie și decembrie

  • ‘Rojo Brillante’

    este un soi spaniol, mare și dulce, dar inițial astringent, nu este hibrid, și este adesea întâlnit pe rafturile supermarketurilor din România. Rezistent la temperaturi de până la -18°C face parte din grupul Pollination-Constant Astringent (PCA). Este recomandat să fie consumat doar la coacerea completă, când fructele sunt moi, dulci și au un gust excelent. Pomul are o vigoare mare, creștere verticală și o înflorire bogată, asigurând o producție constantă și ridicată. Pulpa fructelor este galben-portocalie la fructele culese prematur pentru comercializare și devine roșu-portocalie la coacerea totală. Recoltarea tehnologică se face la mijlocul lunii noiembrie, când fructele sunt fără semințe și astringente, necesitând un proces de înmuiere chimică înainte de trimiterea spre rafturi pentru consum. Rojo Brillante este apreciat pentru productivitatea sa remarcabilă și constantă. Frunzele sunt ovale, lucioase, de culoare verde închis. Pomul prezintă doar flori feminine.

    

• Polenizare: Cele mai multe soiuri au flori funcțional feminine care produc fructe fără semințe fără fertilizare. Prezența a două soiuri diferite poate crește numărul de fructe produse pe plantă.
• Reducerea astringenței se face industrial prin diverse metode, precum tratarea cu alcool de 15% etanol la 20°C, refrigerare sau tratament cu CO2. În bucătăriile noastre, amestecarea fructelor de kaki cu mere sau/și banane poate accelera procesul de coacere.

PROPAGARE

• Portaltoi pentru kaki

  Diospyros kaki, D. virginiana (Persimmon American) și D. lotus.

  Iată o scurtă analiză comparativă a celor trei tipuri de portaltoi pentru Diospyros kaki:

  1. KAKI:
     • Rezistență la secetă: Bună
     • Rezistență la ger: Scăzută
     • Rezistență la baltirea apei: Scăzută
     • Zone preferate: Regiuni calde și umede, cu soluri bine drenate, cum ar fi cele din zona chino-japoneză.
  2. LOTUS:
     • Rezistență la secetă: Bună
     • Rezistență la ger: Moderată
     • Rezistență la baltirea apei: Moderată
     • Zone preferate: Regiuni nisipoase sau calcaroase, caracteristice Spaniei, Italiei, Greciei și Turciei.
  3. VIRGINIANA:
     • Rezistență la secetă: Mai scăzută
     • Rezistență la ger: Bună
     • Rezistență la baltirea apei: Bună
     • Zone preferate: Regiuni temperate, cum ar fi SUA și Europa Centrală.

  Concluzie: Toate cele trei tipuri de portaltoi pot fi folosite în România, ținând cont de condițiile zonal-locale, desigur, un anumit tip de portaltoi va fi mai potrivit decât celelaltele.

  Vezi și Kaki vs Lotus (Ce mi-a iesit din portaltoi?)

• Altoirea pomilor de kaki

  Se face:

  – în perioada de repaus vegetativ cu metode uzuale, varii. Se folosesc altoi cu 2-4 muguri, iar umiditatea ridicată este menținută după altoire.
  – în luna august prin metoda ‘chip bud’. Aceasta implică inserarea unui muguraș de pe o ramură dorită (altoiul) într-o tăietură făcută în tulpina unui alt arbore (portaltoiul).

TIPUL DE SOL ȘI LOCATIE

• Sol: Cel mai bine pe soluri lutoase; tolereaza solurile argiloase si grele doar dacă drenajul este adecvat (!!!). pH-ul solului de 6.0 până la 6.5 este preferat.
• Locație: Se cultivă comercial in varii zone ale lumii, are nevoie de cel puțin 762 mm de apă pe an pentru a crește bine. Asta înseamnă că planta are nevoie de o cantitate considerabilă de ploaie în fiecare an. Dacă nu primește atât de multă apă, s-ar putea să nu crească așa cum ar trebui și să nu dea fructe bune. Se protejează de vânturi puternice și se asigură expunere completă la soare.

PRACTICI pentru cultura de kaki

• Spațiere: 4×6-6×1.5 m distanță, variază in functie de soiul și fertilitatea solului.
• Întreținere: Structura cu lider central modificată este ideală; tăierea în perioada de repaus pentru a îndepărta ramurile bolnave sau rupte, a reglementa încărcătura de fructe și a preveni auto-umbrirea.
• Irigare: Se completează precipitațiile după nevoie, în special după transplantare și în perioadele de secetă.
• Fertilizare: Se folosește fertilizator N-P-K 16-16-16 sau 10-20-20; se evită excesul de azot.
• Tăierile la Kaki: un mic ghid (click).

COLECTAREA fructelor

• Perioadă: Toamna, când fructele sunt mature dar ferme. Cele mai timpurii se culeg in septembrie (ex: Tone Wase).
• Manipulare: Fructele se culeg prin tăiere sau rupere a crengilor; se manipulează cu grijă pentru a evita contuziile.
• Tratament: Unele soiuri necesită curare pentru a îndepărta astrigența. Metodele includ tratamente cu alcool etilic sau dioxid de carbon. ‘Fuyu’ se poate consuma direct după culegere, iar ‘Hachiya’ trebuie să se coacă la temperatura camerei.

 

BOLI ce pot apărea

• Probleme Comune: Tumori de coroana, antracnoză, căderea fructelor (cauze fiziologice, inclusiv creștere excesivă a lăstarilor, lipsă de lumină solară și lipsă de polenizare).
• Dăunători: tripsuri, acarieni, muște ale fructelor.